Infecțiile urinare cu transmitere sexuală reprezintă o problemă medicală tot mai frecventă, care afectează atât femeile, cât și bărbații, indiferent de vârstă. Spre deosebire de infecțiile urinare clasice, cauzate de bacterii precum E. coli, aceste infecții sunt transmise în timpul contactelor sexuale neprotejate și pot fi provocate de agenți patogeni specifici.

Printre cele mai cunoscute se numără Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae (gonoree), Mycoplasma genitalium sau chiar virusul herpes simplex, care pot coloniza tractul urinar și provoca inflamații dureroase.

Simptomele pot fi uneori discrete, dar consecințele unei infecții urinare cu transmitere sexuală netratate sunt serioase: durere la urinare, secreții anormale, inflamații ale organelor genitale, infertilitate sau complicații renale. Mulți pacienți ajung târziu la medic tocmai pentru că aceste afecțiuni sunt confundate cu o simplă cistită, ceea ce duce la întârzierea tratamentului corect.

Ce sunt infecțiile urinare cu transmitere sexuală?

Infecțiile urinare cu transmitere sexuală sunt infecții ale tractului urinar cauzate de agenți patogeni care se transmit prin contact sexual. Acestea nu trebuie confundate cu infecțiile urinare obișnuite, provocate în majoritatea cazurilor de bacterii digestive ajunse accidental în vezica urinară.

Ceea ce diferențiază aceste infecții este sursa de contaminare: partenerul sexual.

Cele mai frecvente tipuri de infecții urinare cu transmitere sexuală:

• Chlamydia: una dintre cele mai răspândite infecții, adesea asimptomatică.
• Gonoreea: poate afecta uretra, colul uterin, rectul și chiar gâtul.
• Trichomoniaza: produsă de un parazit care provoacă inflamații și secreții abundente.
• Herpes genital: un virus ce determină apariția veziculelor dureroase și inflamații.
• Mycoplasma genitalium: mai puțin cunoscută, dar asociată cu uretrite persistente.

Aceste infecții pot afecta nu doar uretra, ci și vezica urinară și rinichii, ducând la complicații serioase dacă nu sunt tratate corespunzător.

Cauze și factori de risc

Transmiterea acestor infecții este strâns legată de comportamentele sexuale. Contactul intim neprotejat rămâne principala cauză.

Principalele cauze:

• Raporturi sexuale neprotejate (vaginale, anale sau orale).
• Contact cu secreții infectate.
• Igiena precară înainte și după contactul sexual.
• Utilizarea comună a obiectelor intime.

Factori de risc:

• Mai mulți parteneri sexuali într-o perioadă scurtă.
• Lipsa utilizării prezervativului.
• Sistem imunitar slăbit.
• Vârsta tânără (adolescenți și adulți sub 30 de ani).
• Istoric de alte boli cu transmitere sexuală.

Important de menționat este că aceste infecții nu apar întotdeauna imediat după contact, ci uneori simptomele se instalează după câteva zile sau chiar săptămâni.

Simptomele infecțiilor urinare cu transmitere sexuală

Recunoașterea semnelor este esențială pentru a evita complicațiile. Din păcate, multe persoane nu prezintă simptome evidente, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

Simptome frecvente la femei:

• Durere sau arsură la urinare.
• Secreții vaginale anormale (dense, urât mirositoare).
• Dureri pelvine.
• Sângerări între menstruații.

Simptome frecvente la bărbați:

• Usturime sau arsură la urinare.
• Secreții uretrale albicioase sau galbene.
• Inflamație și durere testiculară.
• Senzația de vezică incomplet golită.

Simptome comune ambelor sexe:

• Nevoia frecventă de a urina.
• Disconfort sau durere în zona lombară.
• În cazuri grave: febră și frisoane.

Nu toate aceste simptome apar simultan, iar lipsa lor nu exclude o infecție. De aceea, testarea regulată este recomandată persoanelor active sexual.

Diagnostic și metode de testare

Diagnosticul corect este esențial pentru alegerea tratamentului. Medicul urolog sau ginecolog va recomanda investigații specifice.

Principalele metode de diagnostic:

• Analize de urină: pentru depistarea bacteriilor și a celulelor inflamatorii.
• Exudat uretral sau vaginal: permite identificarea agentului patogen.
• Teste PCR: detectează materialul genetic al bacteriilor sau virusurilor cu mare precizie.
• Ecografie abdominală: utilă pentru evaluarea complicațiilor la nivelul vezicii sau rinichilor.
• Analize de sânge: pentru infecții virale sau pentru verificarea inflamației sistemice.

Un diagnostic corect presupune nu doar identificarea agentului infecțios, ci și verificarea posibilelor coinfecții, deoarece multe persoane au mai multe infecții concomitent.

Tratament și opțiuni disponibile

Tratamentul depinde de tipul infecției și de severitatea simptomelor. Autotratamentul nu este recomandat, deoarece poate masca simptomele și agrava boala.

Principalele opțiuni de tratament:

• Antibiotice: pentru infecții bacteriene precum gonoreea, chlamydia sau mycoplasma.
• Antivirale: pentru infecții cu herpes genital.
• Antiparazitare: în cazul trichomoniazei.
• Tratament simptomatic: antiinflamatoare, analgezice pentru reducerea durerii și a disconfortului.
• Hidratare și repaus: pentru sprijinirea recuperării.

Recomandări suplimentare:

• Finalizarea întregului tratament prescris, chiar dacă simptomele dispar.
• Testarea și tratarea ambilor parteneri.
• Evitarea contactelor sexuale până la finalizarea tratamentului.
• Monitorizare medicală pentru prevenirea recidivelor.

Netratate, aceste infecții pot duce la complicații grave: infertilitate, boală inflamatorie pelvină, prostatită cronică sau insuficiență renală.

Prevenție și măsuri de protecție

Prevenția rămâne cea mai eficientă metodă de protejare împotriva infecțiilor urinare cu transmitere sexuală.

Măsuri de prevenție:

• Utilizarea constantă a prezervativului.
• Evitarea contactului sexual cu persoane necunoscute sau multiple.
• Igienă intimă înainte și după contactul sexual.
• Testare periodică pentru boli cu transmitere sexuală.
• Comunicarea deschisă cu partenerul despre istoricul medical.

Educația sexuală corectă joacă un rol crucial. Tinerii trebuie informați despre riscurile reale și despre importanța protecției. Prevenția nu doar că evită suferința fizică, dar și reduce stresul emoțional asociat acestor diagnostice.

Infecțiile urinare cu transmitere sexuală sunt afecțiuni complexe, cu multiple cauze și manifestări. Deși pot fi confundate cu o simplă cistită, ele necesită diagnostic și tratament corect pentru a preveni complicațiile.

Recunoașterea simptomelor, testarea periodică și protecția în timpul contactelor sexuale sunt pași esențiali pentru sănătatea tractului urinar și reproductiv.

Dacă apar semne precum usturime la urinare, secreții anormale sau dureri pelvine, consultul medical nu trebuie amânat. Tratamentul există, este eficient și previne consecințele pe termen lung.

Fiecare persoană activă sexual ar trebui să fie informată, să adopte măsuri de protecție și să discute deschis cu partenerul și medicul. Prevenția și educația sunt cele mai puternice arme în lupta cu aceste infecții.